Perspectiva lui Nolan

Continuam să-mi trec mâna pe conturul cicatricii care se întindea de la cutia toracică până la abdomen. Era dureroasă și încă nu începuse să se vindece. Dar mă bucuram de fiecare fărâmă a acelei dureri; într-un fel, îmi amintea de Hazel; am botezat-o Hazel. Era prea frumoasă ca să stea în spital cu zilele fără să aibă un nume.

Nu aveam idee cum de ajunsesem la acel nume, dar