Sylvia și-a presat șervețelul de in mototolit pe gură, în timp ce pieptul i se ridica sacadat într-o luptă disperată de a-și reprima tusea ce nu-i dădea pace. Cafeaua clocotită arsese o dâră dureroasă pe gâtul ei în jos, lăsând un gust amar pe limbă, dar usturimea fizică era trivială în comparație cu șocul profund, paralizant, care îi reverbera prin minte. Se așteptase, în mod logic, ca Kaelen să