Fallon stătea pe scaunul de lemn lustruit din fața biroului avocatului ei. Mâinile ei răsuceau cureaua poșetei până când pielea acesteia îi mușca din carne. Sala de așteptare mirosea a cafea proaspătă și a hârtie veche. Un ceas ticăia pe perete ca o numărătoare inversă. Nu dormise mai mult de trei ore în ultimele două nopți. De fiecare dată când închidea ochii, vedea fețele băieților de la ultima