Undeva sună telefonul meu, iar eu bâjbâi pe noptieră, dar mâna mea dă peste o sticlă. Apoi îmi amintesc că nu sunt acasă, că am fost din nou beată și Declan a trebuit să aibă grijă de noi.

Telefonul meu se oprește, din fericire, dar apoi începe să sune altul și aud vocea aspră a lui Declan spunând „alo”. Suntem din nou în același pat, dar când deschid ochii, Stella nu e lângă mine. Înghit în sec,