— Îmi pare rău, îi spun, deși cuvintele astea au gust de otravă pe limba mea.

Rânjește înainte să se întoarcă la rucsac și să scotocească prin el. Scoate o rochie furou, mătăsoasă, și o aruncă spre mine; aterizează pe pat. O iau și o ridic în fața mea. Deloc practică, dar e mai bine decât să umblu doar în sutien și chiloți.

— Presupun că n-ai cumpărat și lenjerie intimă? îl întreb.

— N-ai nevoie,