Delaney

Am putut să o vedem pe Hazel și am stat lângă ea cam un ceas. Îi ieșeau tuburi din nas și din gură, iar brațele îi erau pline de perfuzii. În încăpere plutea un miros greu de dezinfectant, dar tot puteam simți izul infecției care îi alerga prin vene și al antibioticelor care îi picurau neîncetat în sânge. Hazel nu merită așa ceva; nimeni nu merită.

Arăta atât de fragilă, cu pielea albă ca