VESPER.

Lunea a sosit prea repede.

Așa se întâmpla mereu când ceva important aștepta dincolo de somn.

Stăteam în fața oglinzii, conturându-mi ochii cu grijă, în camera cufundată în liniște, cu excepția zumzetului stins al orașului de afară. Mișcările îmi erau lente, de parcă aș fi încercat să mă calmez prin rutină. Atunci am observat.

Theron nu scosese niciun cuvânt.

Stătea pe marginea patului, cu