RONAN.

Primul lucru pe care l-am simțit a fost… aerul.

Gros, umed și greu, de parcă statuse în plămânii mei de ani de zile. Ochii mi-au fluturat, deschizându-se spre întuneric.

"Vesper?" Vocea mi-a ieșit răgușită. Am înghițit cu greu, încercând din nou. "Vanya?"

Dar, tot ce am primit a fost liniște.

Am încercat să mă ridic în șezut, dar pământul de sub mine era moale, aproape ca o spumă. Vederea m