VESPER.

Ploaia a început să bată și mai tare în asfalt, iar frigul mi s-a lipit de piele.

Nu fusese absolut niciun semn că va ploua. Aș fi luat umbrela dacă aș fi știut, sau m-aș fi îmbrăcat cu ceva mai gros. Dacă ar fi fost Sylvie prin preajmă, știam că ar fi venit cu o umbrelă — avea mereu intuiție la chestiile astea.

M-am îmbrățișat mai strâns pentru a-mi încălzi corpul, fixându-l cu privirea