VESPER.

A fost de parcă oxigenul ar fi fost aspirat din aer.

M-am uitat la ei și am simulat confuzie.

— Ce se întâmplă? am întrebat și am râs sec. Crezusem că nu mă văzuse nimeni, uitând cu totul că șoferul claxonase tocmai pentru că mă vedea... apoi, tot el mă privise cum dispărusem.

Ar fi putut pur și simplu s-o lase baltă în loc să implice poliția. Am crezut că totul fusese mușamalizat, dar p