VESPER.

Să stau jos în cantină în timp ce îmi țineam gura ocupată cu sandvișul pe care mi-l luasem era epuizant. N-ar fi trebuit să se simtă așa, dar bârfele pe la spatele meu făceau ca fiecare oră să fie agonizant de lentă și dureroasă. De parcă cineva mi-ar fi târât testiculele imaginare peste o lamă ascuțită.

Prezența lui Sylvie ar fi slăbit tensiunea care atârna greu în aer, dar plecase să se