Menajera mă bate ușor pe umăr și iese târșâindu-și picioarele, închizând ușa în urma ei fără un alt cuvânt. Grișa se apropie de mine din trei pași lungi, cu mâna alunecându-mi pe sub păr pentru a-mi cuprinde ceafa.

— Arăți... Înghite cu noduri.

— De parcă aș aparține lumii tale?

— De parcă ai stăpâni-o. Degetul lui mare îmi mângâie maxilarul. Despre asta trebuie să discutăm.

Mă întorc cu totul spr