Dar Grigory nu pare înclinat să mi se alăture. Îmi întinde o mână. „Vino cu mine, zolotce.”

„Acum?”

Zâmbetul lui strălucește în lumina lumânărilor. Pare din altă lume. „Pune-ți paltonul și urmează-mă.”

Nu oferă nicio altă explicație. De ce mi-ar explica mie ceva?

L-aș urma până la capătul lumii îmbrăcată doar cu un zâmbet. Dar sunt atât, atât de sătulă s-o fac orbește.

„De ce?”

„Pentru că e frig a