GRIGORI

Ploaia izbește geamurile biroului meu din Londra asemenea focului de artilerie. Fiecare picătură este o altă reamintire nenorocită că sunt prins în gaura asta infernală de beton, în timp ce Jade e singură la castel.

Maxilarul mi se încleștează suficient de tare încât să-mi sparg dinții. Trag draperiile, aproape pe de-a-ntregul, și Londra dispare din raza mea vizuală — nu pot nici măcar să