Dar chiar acum? Sunt pierdută.

Când ochii noștri se întâlnesc în sfârșit, intensitatea privirii lui mă țintuiește locului. Irișii lui sunt argint topit, strălucind febril într-un mod care îmi taie respirația. Mai face un pas în față în timp ce rusa i se revarsă de pe buze, gravă și guturală. Îmi deslușesc numele printre șuvoiul de silabe străine, dar restul îmi scapă cu totul.

Totuși, nu trebuie s