Merg cât de mult pot, punând o distanță maximă între mine și reprezentanța auto. Mă mișc până când, fizic, nu mai pot. Până când cerul se întunecă și picioarele îmi sângerează, și e nevoie de ultima mea fărâmă de energie ca să mă prăbușesc la pământ.

Aterizez lângă un arbust, așa că mă trag cu mâinile până când mă cuibăresc dedesubtul lui. Crengile îmi zgârie pielea, dar mă afund adânc, ferită de