„Unde îl duci?”

„La hingheri”, scuipă el. „Din moment ce ești prea proastă ca să urmezi niște reguli simple, câinele ăsta merge undeva unde n-ai să-l găsești niciodată.”

Nici nu se obosește să privească în urmă în timp ce continuă să-l târască pe Morrie de acolo. „A fost vina mea”, șoptesc eu cu o voce gâtuită. Fie tata nu mă aude, fie nu-i pasă. „Era doar speriat...”

Oblonul camionetei se trânteș