Marcella Vander Draken.

Găsesc ușa lui Ryker și o împing cu toată mâna, cu tot pieptul și cu toată energia pe care o țineam în mine de la acel drum cu mașina încoace. Ryker stă în mijlocul camerei sale la bustul gol, cu tricoul pe jumătate scos de pe brațe, și se întoarce cu expresia cuiva care nu aștepta musafiri și e pe cale s-o zică.

Nu-l las.

„Tanner e perechea dăruită ție de zeiță?!”

„Ce dră—