Torin.

Marcella se îndepărtează.

O privesc cum pleacă, ștergându-și fața mai mult de o dată. De două ori. De trei ori. Apoi merge atât de repede, încât îi ia doar câteva minute să traverseze întregul câmp și să dispară spre pădurea care mărginește proprietatea.

— Copii, mergeți să vă jucați... bine?

Suri mă aprobă din cap, doar niște ochi mari și lacrimi răvășite care încă i se usucă pe obraji. E