Torin.

A început ca o misiune sinucigașă. Acum este dopamină pură care îmi inundă fiecare celulă a corpului.

O privesc cum prinde o bretea subțire a cămășii de noapte și o trage de pe umăr. Apoi pe a doua. Materialul ezită doar o clipă înainte de a aluneca pentru a-i dezvălui sânii.

Sânii ei. Sunt la fel de palizi ca laptele proaspăt, dar incredibil, crud de fermi. Sunt exact așa cum mi-i amintesc