Cora stătea lângă Cleo, cu mâinile înfipte în buzunare, cu degetele jucându-se nervos cu căptușeala, în timp ce se chinuia să se abțină.

Unu, doi, trei... Cora număra în tăcere, în cap. Când a ajuns la zece, buzele femeii cu cosiță s-au mișcat din nou, iar de data aceasta, o respirație vagă a scăpat din gâtul ei.

Privirea ei a zburat rând pe rând de la Rosa la Cora, la urmă asezându-se pe Flacăra