Lyra

Mă jucam cu Moseby pe peluză. Era o zi însorită și luminoasă, bătea o briză rece, iar eu aveam nevoie de o pauză de la muncă. Era un câine atât de adorabil și la fel de blând ca o pasăre.

— O, nu, băiete, acum sunt obosită. M-am lăsat să cad pe bancă, iar el s-a așezat lângă mine și a început să-mi împingă bățul în mâini. L-am luat și l-am aruncat cu toată forța, dar câinele deja alerga înain