Dis-de-dimineață, Kaelen și Eliana stăteau unul lângă altul pe plajă, privind întinderea nesfârșită a mării de un albastru profund.

Ochii Elianei erau calmi și stăpâniți, iar expresia ei era de nepătruns.

Privirea lui Kaelen, pe de altă parte, era plină de durere și reținere.

Eliana a zăbovit o clipă, apoi l-a înghiontit ușor pe Kaelen: „Să mergem.”

Văzând că Kaelen rămâne pironit locului, Eliana