Cassian

Donul mafiot păși în spital cu fața împietrită și rece. Oamenii săi îl flancau, grăbind pasul ca să țină pasul cu el. Șeful era furios și știau cu toții că până la ivirea zorilor aveau să cadă capete. Medicii primari erau acolo, palizi la față, abătuți și îngroziți. Când Cassian Vane se încrunta, se dădeau de ceasul morții ca să-i intre în voie. Iar acum era ca un taur turbat.

— Cum dracu’