Marcella

De parcă gândurile lui ar fi chemat-o, traversa peluza îndreptându-se spre el, la brațul soțului ei, spunând cu vocea ei caldă și răgușită:

— Arthur. De ce pari atât de pierdut și abătut la prima oră a dimineții?

Punându-și mâna pe brațul lui într-un gest familiar, l-a făcut să o privească în ochii căprui și tulburați, apoi s-a aplecat și i-a lăsat un sărut afectuos pe obraz.

„La naiba.