Marcella

Cassian a fost lângă mine într-o clipă. Ca prin vis, i-am simțit brațele împrejurul meu și m-am sprijinit de el.

Începusem să fiu prea obosită pentru astfel de răsturnări emoționale, îmi spunea o voce îndepărtată din minte, în timp ce inspiram și expiram, străduindu-mă să-mi țin sub control respirația anevoioasă.

— Nevastă, FEMEIE! a mârâit el, dar îi puteam desluși grija din glasul aspru