Cassian

Stătea în fața femeii sale, privind-o țintă, în timp ce ochii ei căprui erau scăldați în lacrimi, deși încerca cu disperare să afișeze curaj. Se ura pentru că el era pricina suferinței ei.

Adunându-și puterile ca să vorbească, spuse răgușit:

— Femeie, crede-mă.

Ea îl privi sceptică, cu dispreț pe chip. Nu era nevoie să spună nimic pentru a-și exprima disprețul în cuvinte; privirea spunea t