Marcella

Era abia vreo șapte seara.

Cassian sunase să spună că s-ar putea să întârzie. Dar adăugase că-l va aduce și pe Kline la cină. Asta nu era deloc o surpriză. Arthur Kline practic locuia la noi în casă, nu că m-ar fi deranjat. Aveam o cameră pentru el la primul etaj, mereu aerisită și pregătită pentru șederea lui. Blaise îl adora și-l asculta ore în șir, cocoțat pe genunchiul lui, în timp ce