Marcella

Stăteam și mă uitam în urma lui Cassian în timp ce mașinile se îndepărtau de pe alee în acea după-amiază. Era cald, dar se lăsa un fior rece. Știam că se apropie iarna. Cumva, inima îmi era grea ca de plumb. Nu voiam să-l las să plece și mă agățasem de el, în tăcere, încercând să nu plâng.

În cele din urmă, cu fața ascunsă în părul meu, spusese printr-un mârâit chinuit:

— Femeie, trebuie