Marcella

Zăceam pe pat, apatică.

Simțeam privirea Corinnei ațintită asupra mea. Știa că eram tulburată, dar îmi dădusem seama că femeia aceea masivă, cu trăsături puternice și purtare răspicată, era, de fapt, un suflet bun și grijuliu.

Se apropie, ținându-mi mezinul în brațe.

— Vrei să ții bebelușul? mă întrebă ea. Știu că el este preferatul tău.

Nu era adevărat, îi iubeam pe toți la fel, dar îmi