Apasă pe pagină pentru a deschide meniul rapid
Marcella
L-am privit nedumerită. Uimirea mă lăsase fără grai, apoi, când cuvintele lui au început să-și facă loc în mintea mea, am șoptit șocată, în timp ce furia mă cuprindea.
— ÎMPĂRȚITĂ?
M-am apropiat de el, simțind cum sângele îmi zvâcnea în tâmple.
După tot ce îndurasem alături de el, la ASTA se putea gândi?
La gelozia lui stupidă?
Și Dumnezeu știa că deja fusese cât pe ce să ne despartă.
*
C