Marcella

Din frânturile de conversație și după tonul răpitorilor mei, am dedus că Cassian sosise după explozie. Așadar, iubitul meu era încă în viață și știam că era neobosit; avea să continue să mă caute. Asta îmi dădea speranță.

Am rămas nemișcată, cu picioarele întinse înainte. Presupuneam că era târziu. În încăpere era întuneric. Sus, în tavan, pâlpâia o lumină slabă, un bec fără abajur. Știam