„Respiră, Nyssa. Doar respiră!” am șoptit în camera goală, vocea sunându-mi frenetic chiar și în propriile urechi. Inima îmi bătea ca un marfar scăpat de sub control, mintea mi se învârtea ca un titirez, iar prin pori îmi șiroia suficientă transpirație cât să sugereze că tocmai sprintasem la un maraton în arșița verii.

„Nu cumva vrei să spui să te împerechezi?” a chicotit Vesper, cu vocea ei gravă