Câteva secunde mai târziu, picioarele mele au atins pământul. Brațul lui Kieran de pe talia mea a dispărut în clipa următoare. Această parte a pădurii era mai deasă, mai nepătrunsă.

Proscrișii acopereau încet distanța. Puteam auzi zgomotul pașilor lor lovind cu putere solul.

"De ce am plecat?" am întrebat eu dintr-odată.

Kieran nu a răspuns. Ochii lui erau ațintiți drept în fața noastră, de unde p