Nu era de ajuns.

Crengile mă loveau peste braț, zgâriindu-mi pielea.

Tot nu era de ajuns.

Încă mă simțeam ca ea. Încă mă simțeam ca fata aceea deznădăjduită, o epavă tremurândă care căzuse în genunchi în acea zi, în Oakhurst. Încă simțeam frica într-un fel în care nu o mai simțisem niciodată.

Încă mă simțeam neputincioasă, încă mă simțeam slabă.

Pașii mi s-au întețit pe măsură ce disperarea crește