*POV=KAIA*

Acum, arăta mai mult ca acel copil de cinci ani care urcase țopăind scările, și nicidecum ca fata care tocmai ce spărsese o cană în mii de bucăți chiar lângă mine. Dar asta era, în mod evident, o bravadă falsă pe care o putea folosi doar cu părinții mei, fiindcă ei i-o permiteau. Fusese doar șocant de privit, pentru că, până acum, nu fusesem niciodată martoră la cât de multe erau dispuș