**Mitchell**

*Pereche.*

Lyra stă în fața noastră, cu blana ei albă strălucind pe zăpadă, cu labele așezate prea depărtat și tot corpul tremurându-i de șocul de a exista într-o formă pe care nu a mai purtat-o niciodată. Urechile îi tresar la fiecare sunet. Nasul i se ridică, coboară, apoi se ridică din nou, de parcă nu s-a dumirit încă ce bucată să miroasă mai întâi.

Dar ochii îi rămân ațintiți pe