Madeline

Tiberius închide ușa în urma lui cu un clic încet, apoi se întoarce și îl privește pe tatăl meu de parcă l-ar măsura din ochi, centimetru cu centimetru, înainte de a decide cât de multă bătaie de cap tocmai a lăsat să intre în casa lui. Tata nu-și ferește privirea. Stă acolo, cu iarna încă agățată de palton, cu maxilarul aspru de la barba nerasă, cu ochii limpezi și reci și mult prea trea