**Madeline**

Sylvia mă ajută să mă îmbrac de parcă n-ar mai avea nicio altă treabă pe lume. Se mișcă prin cameră, întinzând lucruri pe pat, vorbind încet despre tot și nimic, în timp ce îmi șterg ultimele lacrimi de pe față. Ea alege o pereche de pantaloni negri și moi, care nu mă strâng prea tare pe piciorul rănit, un pulover călduros de culoarea untului, care îmi cade larg la încheieturi, șosete