**Madeline**

Mă trezesc auzind o voce care nu-mi aparține. *Bună.* Deschid larg ochii în întuneric. Casa este liniștită, aerul rece îmi stă pe piele, iar pata de pe tavan atârnă deasupra mea așa cum o face mereu. Clipesc o dată, apoi de două ori și duc o mână la față. Umflătura a dat înapoi și nu mă mai doare. S-a vindecat mai repede decât de obicei. *Bună,* spune din nou vocea, de data asta mai î