*Torin*

De ce era atât de mult întuneric pretutindeni, încât nu puteam desluși nimic? Mi-am frecat ochii și am clipit des, încercând să mă acomodez, dar era zadarnic. Rotindu-mă pe călcâie, am căutat cu disperare o rază de lumină, orice semn de strălucire, însă nu se afla nimic — doar un hău fără sfârșit.

Deodată, o rafală de vânt a trecut vâjâind pe lângă mine, silindu-mă să ridic brațul ca să-mi