Alessio stătea în fața ușii, uitându-se lung la clanță, știind că până la urmă trebuia să intre în cameră, dar i se părea mai ușor să tragă de timp. Știa că această ușă îl despărțea de tatăl său.

A oftat. Nu mai era un copil; era un bărbat care putea lua propriile decizii.

A rotit clanța și a împins ușa deschizând-o. Mama lui era singură în cameră și, când l-a văzut, a zâmbit atât de strălucitor î