Mi-am potrivit inelul pe deget, privind cum scânteiază în timp ce soarele de la fereastră îl mângâia. Era drăguț, dar era un inel de logodnă, și începea să mă bulverseze.

Piatra aceea de pe el valora suficient cât să mă scoată din Milano și să-mi trăiesc viața la maximum timp de un an întreg, și se simțea atât de grea pe degetul meu.

Dar nu la fel de grea ca gândurile din capul meu.

„Deci spui că