Perspectiva lui Ciro.

Nu trebuia să fiu aici, conducând-o spre centrul orașului ca să-i iau ținute noi, dar iată-ne aici, iar ea stătea cu fața scoasă pe geam, părul ei arămiu zburând în toate direcțiile. Noroc că aveam ochelarii la mine, căci chiar acum eram un ciudat.

Mi-a zâmbit și, deși nu i-am zâmbit înapoi, am simțit o strângere în piept; simțeam de parcă mă topeam ca ceara.

Avea mult mai mu