Pia dormea când scârțâitul lent al ușii a smuls-o din fantezia pe care mintea ei o plăsmuia.

A încruntat din sprâncene prin somn; nu avea cum să fie deja dimineață, nu-i așa? Deși nu mai folosea o alarmă, din moment ce să se trezească natural la cinci îi venea ușor.

S-a întors pe partea cealaltă, trăgând cearșafurile peste sâni. Dacă era Chiara care venea cu nevoile ei prostești, nu avea de gând s