Camera era cufundată în tăcere.

Nu genul acela de tăcere care venea cu pacea. Nu, asta era altceva. O liniște sufocantă, ascuțită ca un brici, care făcea ca până și aerul să pară mai greu.

Alessio stătea în capul mesei lungi de stejar, prezența lui aruncând o umbră lungă peste bărbații adunați în fața lui.

Privind.

Niciunul dintre ei nu îndrăznea să vorbească. Degetele lui băteau absent în lemnul