_Din perspectiva Siennei_

Pentru o clipă, nimeni nu a spus nimic, nimeni nu s-a mișcat.

Luminișul s-a umplut de tăcere, dar nu acea tăcere care te făcea să te simți în pace cu natura, ci genul care urla a pericol.

Cum de mă trezeam mereu în situații de genul ăsta

„Alessio?” am strigat încet, strângându-mă tare de el. Mi-am mutat privirea spre Claudia, care spusese că se va ocupa de ei, dar nu știa