_Perspectiva Siei_

„Alessio…”, am strigat încet, urmărindu-l ca să-i văd reacția.

Alessio m-a prins de mână și m-a tras spre ușă.

Expresia îi era rece, iar maxilarul îi era încleștat de furie. Nu avea de gând să lase lucrurile așa. Nici pe Tobias, nici trădarea, nimic. Iar eu aveam să privesc orice urma Alessio să-i facă, pentru că merita tot ce avea să primească.

Dar, înainte să putem pleca, ușa