Enzo

Casa lui Iris era mică, gen mult mai mică, la naiba, decât dulapul meu, dar o decorase perfect. Nu se potrivea cu restul clădirii dărăpănate; era impecabilă și primitoare. Totul își avea locul său, ceea ce nu mă așteptam să văd.

Privind în jos, la încuietoarea ușii ei, am testat-o când am intrat și am răsucit-o, expunând un zăvor de vreo doi centimetri care nu ar fi putut opri nici măcar o fe