Enzo

Am deschis brusc ochii. Cinci ore trecuseră într-o clipită. Dormisem ca un bolovan, fără să mă zvârcolesc sau să mă trezesc măcar o singură dată. Acel gen de odihnă profundă era o raritate pentru creierul meu suprasolicitat.

M-am ridicat de pe saltea. Mușchii extenuați de pe piept și umeri au urlat în semn de protest. Mi-am întins brațele deasupra capului, simțindu-mi articulațiile trosnind.